Toate informatiile culese de HotNews.ro indica fara mari dubii ca presedintele Klaus Iohannis nu s-a consultat cu partenerii americani inainte de a face una dintre cele mai importante miscari: nominalizarea unui nou sef SRI. Americanii ar fi fost anuntati sec, cu putin timp inainte, ca va fi Hellvig. Surse interne si externesupra-confirma acest fapt. Si de ce s-ar fi consultat? Nu este Romania o tara independenta si suverana? De ce ar trebui sa-si dea americanii sau alti parteneri un acord prealabil? Atentie! Aici nu este vorba de un veto extern, ci de un gest elementar de curtoazie fata de partenerii strategici. Nu spune nimeni ca presedintele Iohannis trebuie sa ceara voie cuiva pentru a nominaliza un nou sef la SRI sau la orice alta institutie-cheie, dar nici nu se face sa puna aliatul de baza al Romaniei in fata faptului implinit intr-o chestiune atat de delicata. N-as prea crede ca americanii au aflat din presa, dar nici departe nu par sa fi fost. De ce era nevoie totusi de consultari, de acte de diligenta suplimentare?
Intre Romania si Statele Unite exista o intensa colaborare pe linie de intelligence, vezi numeroasele vizite pe care sefii CIA le-au facut la Bucuresti, declaratiile publice de apreciere fata de colaborarea cu serviciile romanesti, plus interesele americane in regiune: economice, militare, geostrategice.
In Ucraina, de pilda, Romania a primit la ultimul summit NATO statut de leading state pe cyber-intelligence, dar interesele americane mai vizeaza cybercrime, lupta anti-terorism, scutul de la Deveselu, bazele militare americane, plus un centru de comanda al NATO etc, etc. Apoi, Romania a devenit o insula de rezistenta intr-o regiune in care Rusia se lupta sa-si recastige influenta si castiga teren in Estul Europei, utilizand forta in Ucraina sau pe alte cai in Moldova, Ungaria, Bulgaria, Cipru, Grecia, plus tarile din Balcani, luate pe sus.
Pe langa rolul esential in arhitectura de securitate, SRI mai are un rol major de care SUA sunt extrem de interesate: sustinerea luptei anticoruptie. SUA au sustinut public tot timpul lupta anticoruptie, ultima vizita la Bucuresti a Victoriei Nuland fiind edificatoare in acest sens. Care e agenda lui Hellvig in aceasta directie? Ce semnal transmite Romania instaland la dispeceratul anti-coruptie un personaj care nu ofera garantii de continuitate? Nu prea gasim track-record-ul sau de politician mari fapte care sa-l recomande drept un mare reformator.
Acest tablou sumar este totusi suficient pentru a intelege de ce numele sefului SRI nu poate fi comunicat sec partenerilor americani putin inainte de a-l anunta public fara a starni nedumerire la Washington. Vrea sa transmita Iohannis ceva cu asta sau a marcat inca una din stangaciile tipice inceputului de mandat?
Statele Unite crediteaza maxima incredere colaborarea cu serviciile romanesti. Ce sa inteleaga americanii din faptul ca Iohannis lasa SRI pe mana unui politician extrem de activ in timpul puciului parlamentar din vara lui 2012? Ca tot veni vorba, cum se raporteaza azi Eduard Hellvig la evenimentele atunci? Ce crede el, viitorul sef SRI, ca s-a intamplat atunci: o actiune politica in limitele democratiei sau o lovitura data statului de drept?
Cine au avut, pana la urma, dreptate: Barroso si Merkel sau Antonescu, al carui mana dreapta era? Atentie, Hellvig nu este un politician low profile ca Maior, interesat in cariera de functii tehnice (secretar de stat la MApN pe vremea guvernarii Nastase), ci a ocupat pozitii pur politice: secretar general PNL, ministrul Dezvoltarii in guvernul Ponta, europarlamentar PC, coordonator de campanie prezidentiala in 2009.
Bine implicat in lumea politica, nu-i de mirare ca-i gasim numele pomenit in clasicele cumetrii transpartinice. Presa tabloida mentinona, in 2012, ca Eduard Hellvig urma sa fie nasul lui Adrian Tarau, fiul controversatului fost prefect PSD de Bihor arestat de procurorul Cristian Panait intr-o celebra ancheta din guvernarea Nastase, procuror care ulterior s-a sinucis. O intamplare de ultima ora l-a determinat, se pare, sa renunte. Cum a ajuns, totusi, in acest anturaj?
Victor Ponta spune un mare adevar, desi doreste sa fie doar ironic, cand afirma urmatoarele: "Ca sa citez din propaganda, Eduard Hellvig a fost coautorul, alaturi cu mine, de Crin Antonescu, de Liviu Dragnea, la lovitura de stat din 2012".
Apoi, faptul ca Victor Ponta, Adrian Nastase afirma public ca Helvig este o propunere buna ridica semne suplimentare de intrebare. De ce acesti oameni care nu au nici un interes ca activitatea anti-coruptie sa continue la turatie maxima aplauda nominalizarea lui Iohannis? De ce Iohannis afirma ca nu mai vrea zornait de catuse in ziua cand anunta noul sef SRI? Este un mesaj sau o noua inabilitate?
Deja sunt prea multe semne de intrebare.
Chiar daca nu-l exprima, americanii ar mai avea un motiv suplimentar de ingrijorare: a intrat noul presedinte Iohannis atat de mult in sfera de influenta a Germaniei din moment ce nominalizeaza la sefia SRI un politician convins ca axa Washington - Londra - Bucuresti trebuie deviata prin Washington - Berlin -Bucuresti? In treacat fie spus, Helvig este pe jumatate etnic german (sasi brasoveni), fapt care explica si mai bine admiratia sa pentru modelul german. Apoi, ce inseamna de fapt "europenizarea" SRI dorita de presedinte?
In fine, din CV-ul sau nu rezulta o pregatire solida pe probleme de securitate, ci participarea la scoli de vara sau cursuri cu caracter neacademic.
Dificil de explicat apoi cum de presedintele Iohannis nu a reusit sa coaguleze o majoritate in Parlament la numirea unui judecator la Curtea Constitutionala, dar reuseste sa incropeasca una in cazul viitorului sef SRI. Exista un troc politic pe aceasta functie, este un nume unanim acceptat de clasa politica? Un viitor sef SRI pus cu votul UNPR-ului lui Gabi Oprea si PC-ului mostenit de la Voiculescu nu este altceva decat o noua "solutie imorala", avand pretul ei ascuns.
Iohannis s-a aratat dispus sa comita inca un compromis pentru a-si rasplati cu functii importante oamenii loiali din campanie. Mihalache, azi seful cancelariei, Gorghiu, impusa la sefia PNL, Hellvig, anuntat la SRI, sunt oameni care au ramas langa el cand nici macar propriul partid, PNL, nu mai credea in candidatura sa.Procedand astfel, noul presedinte confirma temerile din campanie: nu intelege cum functioneaza mecanismele unui stat ca Romania aflat intr-un moment istoric dramatic. Exista compromisuri si compromisuri. Unele necesare, altele compromitatoare, dar inevitabile, iar cateva pur si simplu inacceptabile. Iohannis a ales din nou un politician dupa chipul si asemanarea sa: prea mic pentru o palarie atat de mare. Si a facut-o, din nou, pe tacute.
Cum zicea si Iohannis in ultimul interviu: "Este o artă si a vorbi. Fără să vorbim, gresim".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu